Construirea unui iaz
Cu toti ne dorim un colt de natura, fie in casa, un acvariu sau un colt floral, iar cei ce au, spatiu au la dispozitie o varianta, un iaz. Nu putini sunt cei care isi doresc un colt linistit in gradina, in care sa se retraga diomineata, inaintea unei zile agitate, unde sa se delecteze cu o cafea sau un ceai. In acest articol vom detalia chestiuni legate de constructia si amenajarea unui iaz.
In construirea unui iaz se poate folosi ca material izolant, fie un bazin gata confectionat din plastic sau fibra de sticla, insa acestea sunt mai costisitoare si au forme si dimensiuni fixe, sau o folie de PVC sau cauciuc ( EPDM), acestea din urma permit construirea unui iaz dupa propriile planuri si astfel acesta poate fi mai usor personalizat.
Fibra de sticla este rezistenta in timp, nu se deterioreaza din cauza razelor solare insa este scumpa, dura si nu permite dezvoltarea plantelor, folia EPDM este si ea foarte rezistenta, rezistand peste 25 ani insa este de asemenea costisitoare. PVC sunt destul de rezistente, 10-15 ani si sunt accesibile ca pret.
Aceste materiale sunt necesare pentru a impiedica apa sa se infiltreze in sol, pentru a impiedica malurile sa se colmateze si rare sunt cazurile cand construirea unui iaz este posibila fara acestea.
Dupa stabilirea tipului de material izolant este necesar sa sapam groapa. Aceasta se va face in functie de forma si dimensiunile bazinului din fibra de sticla sau dupa propriile planuri, insa in trepte in cazul foliilor. Saparea in trepte este foarte estetica, permite dezoltarea mai multor plante si asigura o mai mare forta de frecare intre folie si sol, impiedicand alunecarea acesteia.
Dupa saparea gropii, aceasta trebuie sa fie curatata de radacini, pietre sau alte obiecte si acoperita cu un strat de 10-20 cm de nisip pe toata suprafata sa ce va actiona ca o perna. Acum poate fi amplasat bazinul sau se poate intinde folia. Bazinul trebuie sa fie putin mai inalt decat groapa (5-10cm) iar in cazul iazurilor cu folie se va sapa in jurul acestora un mic sentulet pentru a putea fixa marginile foliei si pentru a actiona ca un sistem de drenaj, impiedicand in cazul ploilor abundente ca iazul sa devina locul de acumulare a apei din intreaga curte. Acest sant se va umple cu pietris care va impiedica deplasarea foliei de PVC sau EPDM.
Umplerea bazinului se va face dupa asigurarea ca nu exista cute in folia de PVC sau EPDM. Dupa umplerea partiala a bazinului se va uda si nisipul de sub acesta pentru stabilizarea sa.
Marginea iazului trebuie sa fie decorata in asa fel incat sa fie compatibila cu restul gradinii, materialele variind de la piatra pana la lemn.
Amplasarea iazului este o chestiune foarte importanta. Acesta trebuie sa primeasca lumina de la soare insa nu mai mult de 4-6 ore pe zi deoarece pe timp de vara apa se poate inverzi datorita imnultirii excesive a algelor, acest fenomen poarta denumirea de “eutrofizare” sau “inflorire algala” si este datorat faptului ca algele intalnesc toate contidiile necesare dezvoltarii lor (o apa calda si o concentratie ridicata de nutrienti). De asemenea iazul nu trebuie sa fie amplasat in apropierea unor copaci mari deoarece acestia isi pot intinde radacinile catre acesta si cu timpul pot perfora folia sau frunzele scuturate pot ajunge in iaz unde se vor descompune, alterand calitatea apei. Se pot folosi insa copaci plantati cu ghiveci sau cu cos, ce impiedica dezvoltarea radacinilor si faciliteaza mutarea acestora. De asemenea este important accesul la energie electrica deoarece pe marginea iazului se pot monta reflectoare sau spoturi sau se va alimenta filtrul si pompa, lista poate continua…
Decorarea iazului, creearea de cascade, de mici paraie, plantarea marginilor iazului se fac in functie de imaginatia si de posibilitatile fiecaruia.
Odata terminate construirea si umplerea iazului este necesar sa asiguram spatiu pentru pompa si filtru, sa stabilim modul in care apa este reintrodusa in iaz (prin cascada, prin parau, sau sumbers).
Iazul este piesa de rezistenta a unei gradini iar cu cat acesta este mai mare cu atat pare mai natural si este mai linistitor. Iazul permite cresterea pestilor autohtoni, asigurand supravietuirea lor in timpul iernii daca adancimea depaseste 100 cm.
Incepem cu cea mai indragita si comuna specie de peste de iaz datorita coloritului, usurintei ingrijirii si dimensiunilor.
Crapul japonez, Koi - este o varietate a crapului comun (Cyprinus carpio).
Cel mai vechi stramos a crapului japonez se numeste Magoi (un peste de culoare neagra) iar cele mai vechi dovezi cu privire la existenta lui dateaza cu 2500 de ani in urma. Apoi, circa 300 i.e.n, a aparut crapul comun (atat de apreciat astazi de gurmanzi si pescari).
Cyprinus carpio - crapul comun
Mai multe mutatii coloristice - initial rosu apoi alb - au aparut intre anii 1804 si 1830.
Cu toate ca in China au actionat mutatii naturale asupra crapului, mutatii care au actionat prin crearea de pete de culoare, Japonezii sunt in general recunoscuti drept creatorii acestor pesti (Koi, Nishikigoi sau crapi japonezi). Japonezii au fost primii care au folosit mutatiile naturale asupra crapului si le-au dezvoltat in mod controlat.
Crapul salbatic este numit "Koi" in Japonia, insa termenul a fost desemenea folosit pentru a descrie crapul colorat. Numele Nishikigoi a fost atribuit acestor "crapi colorati" in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In zilele noastre crapii japonezi sunt numiti simplu "koi" iar acest termen a ajuns numele general acceptat pentru ei peste tot in lume. Termenul Nishikigoi este folosit mai mult in sens de nume formal. Termenul Nishikigoi este folosit in textele scrise sau pentru a descrie acesti pesti japonezilor care nu au cunostinte despre acest peste. Multi oameni in Japonia recunosc termenul Nishikigoi fara a fi insa familiari cu termenul "koi".
Crapul japonez masoara la nastere a opta parte dintr-un inch (1 inch=2.54 cm) si poate creste in medie intre 60 si 90 cm. Cel mai mare crap japonez cunoscut masoara 150 cm ! Lungimea maxima este determinata atat de linia genetica cat si de mediul de viata. Crapul japonez nu va creste mai mult decat o capacitate maxima impusa de bazinul (iazul) in care traieste. Ei se pot inmulti incepand cu varsta de 3 sau 4 ani. Este general acceptat faptul ca acesti pesti traiesc foarte mult timp. Exista legende in Japonia conform carora in iazurile templelor stravechi traiau crapi japonezi cu varsta de peste 100 de ani. Pentru a le determina varsta inelele create de solzi pot fi numarate in mod asemanator cu procedura de aflare a varstei arborilor. Un studiu realizat in 1965 a aratat ca un crap japonez a trait intr-o familie pe parcursul a mai multor generatii. Acest lucru s-a intamplat intr-un iaz aflat intr-o gospodarie veche din regiunea Gifu, Japonia. Cand acest crap japonez pe nume Hanako sau Floarea Fecioara a murit in 1977, avea varsta de 226 ani si cantarea 8 kg. In mod normal, crapii japonezi traiesc intre 15 si 30 de ani.
Iazul nu este complet daca nu are plante, pesti si alte organisme astfel ca acesta trebuie populat cu aceeasi bagare de seama cu care este populat si un acvariu. Pentru inceput este bine sa precizam ca nu toate speciile de pesti si plante sunt potrivite unui iaz. In cele ce urmeaza voi prezenta principalele specii de pesti si plante dar si de reptile, amfibieni si nevertebrate care, desi nu le introducem noi in iaz este posibil sa vina neinvitate.
Acvariul trebuie sa fie ciclat, adica sa i se permita coloniilor de bacterii sa se dezvolte si sa se instaleze in el inainte de a fi populat cu pesti, acelasi lucru este indicat sa sa intample si cu iazul, astfel ca pestii vor fi introdusi dupa 2-4 saptamani de la umplerea acestuia, plantele insa pot fi introduce mai curand, acestea purtand bacterii si astfel se porneste dezvoltarea acestora.
Principalele specii de plante folosite in si langa iazuri sunt urmatoarele:
1. Acrolus calamus este o specie de plantă erbacee, vivace, cu miros aromatic plăcut, originară din India și crește în locuri mlăștinoase. Aceasta se intalneste adesea pe malurile raurilor si creste rapid, raspunde bine la taieri, inlultindu-se cu success prin cale vegetative.
2. Buttomus umbellatus este o planta acvatica perena, se intalneste pe malurile cursurilor de apa iar floarea acesteia este de culoare alb-roz si inlforeste din iulie pana in septembrie. Creste pana la inaltimea de un metru.
3. Nimphaea sp. Acest gen de plante acvatice este cel mai intalnit si dorit in iazuri, este reprezentat prin multe specii de nuferi. Dimensiunile frunzelor difera, putand ajunge pana la 2 metri in diametru insa gama de specii este foarte variata. Este bine sa se foloseasca in iazuri cu o adancime de cel putin 50cm si cu substrat format din pietris, cu inaltimea de cel putin 10cm.
4.Hydrocleys nymphoides este o planta plutitoare ce va avea nevoie de cat mai multa lumina, este foarte des intalnita in zonele de mlastina sau in partile linistite ale baltilor si lacurilor. Are o floare galbena si va inflori vara, din iunie pana in august, in functie de zona.
5.Iris sp. Dupa cum spune si numele sunt irisi sau stanjenei, foarte indragiti datorita florilor lor albastru-violet sau galbene. Aceste plante pot creste pana la 1-1,2 metri si prefera zonele putin adanci ale iazurilor.
6. Sagittaria sagittifolia, denumita si sageata apei datorita frunzelor sale in forma asemanatoare cu sageata. Se intalneste pe langa cursurile de apa si prefera zonele putin adanci ale iazurilor
.
7. Myriophyllum sp.cuprinde mai multe specii de plante submerse, cu frunze fine, delicate. Acestea se dezvolta puternic incepand cu lunile martie-aprilie insa la sfarsitul toamnei acestea se ofilesc, vor creste din nou in primavara urmatoare datorita faptului ca radacinile supravietuiesc iernilor. Aceste plante nu sunt potrivite pentru iazurile cu crapi decat in conditiile in care sunt crescute ca supliment alimentar pentru acestia.
8. Ceratophyllum demersum, de asemenea o specie submerse, similara ca dezvoltare si usor si ca aparenta cu Myriophyllum sp.
9. Elodeea densa este o specie de planta intalnita adesea si in acvarii, ea nu suporta foarte bine temperaturile scazute, deci este bine sa o ferim de frig.
10. Azola caroliniana. Planta de talie mica ce traieste la suprafata apei, similara lintitei, desi estetica, aceasta se inmulteste repede si poate deveni o povara. Prin capacitatea de a depozita nitrogenul din aer si apa, contribuie la scaderea nivelul nitratilor si joaca rol de "planta feritilizatoare".
Pestii intalniti in iazuri sunt specii autohtone sau specii din zone temperate, cu climat asemanator cu cel de la noi. Acestea trebuie sa fie rezistente la temperaturile scazute din timpul iernii si la diferentele mari de temperatura dintre zi si noapte din primavara si toamna. Cele mai intalnite specii sunt:
1. Cyprinus carpio, Koi. Poate cea mai indragita si comuna specie de peste de iaz datorita coloritului, usurintei ingrijirii si dimensiunilor. Sunt pesti ce pot atinge chiar si 90cm lungime si sunt rezistenti la frig, putand chiar ierna in iazuri cu o adancime mai mare de 80-100cm. Se gasesc in diferite varietati coloristice, cu combinatii diverse de alb, rosu, portocaliu, galben si negru. Este foarte puţin pretenţios in privinta hranei, acceptand: gândaci, viermişori, melci dar şi alimentaţie vegetală formată din plante sau hrană artificială. Dezvoltarea plantelor submerse poate fi împiedicată prin popularea iazului cu crapi. Plantele emerse, trebuie să aibă tulpini şi rădăcini puternice pentru a nu fi mancate. Prin construirea unei fântâni mici arteziene oxigenaţi apa şi o pregătiţi pentru autocurăţire. Pentru orice eventualitate, este bine să măsuraţi din când în când nivelul de amoniu şi de nitraţi din apă, deci este bine ca apa să nu fie suprapopulată.
2. Carassius auratus, Goldfish. Un alt peste foarte indragit, eternul “gold-fish” se poate creste in iazuri. Carasii aurii sunt omnivori si trebuiesc hraniti cu mancare uscata (pelete) special destinata lor dar si cu mici insecte (musculite de otet) larve de tantari, purici de apa insa si cu plante, asemeni crapilor vor manca aproape orice planta submersa cu frunze fine. Se recomanda sa fie tinuti in iazuri specifice, mai ales in cazul carasilor cu forme diferite de forma salbatica.
3. Lepomis gibosus, denumit si biban soare este o specie patrunsa in Europa din America de Nord, este un peste rapitor, de talie mijlocie, ajungand pana la 8-12 cm. Este frumos datorita coloritului sau pestrit cu nuante de verde si albastru metallic, nu este pretentios si se poate inmulti in iaz. Se hranescte cu insecte, larve de insecte, icre si pui de pesti.
4. Misgurnus fossilis sau tiparul traieste in ape statatoare sau cu curent incet, cu fund namolos, mai mult ingropat. Este rezistent la lipsa de oxigen si se hraneste cu fauna de fund, viermi, larve de insecte, moluste mici. Se reproduce in lunile martie-iunie si femelele lipesc icrele de plantele acvatice. Este raspandit la noi in toate baltile, helesteele, canalele si pe cursurile mai linistite ale raurilor, din delta pana in zona submontana. Este o specie rezistenta la frig, fiind o specie autohtona insa dezavantajul cresterii sale in iaz este acela ca va fi vazut destul de rar, traind mai mult la fundul apei.
5. Gambusia affinis este o specie de peste asemanatoare Guppului, este un peste mic, ce atinge maximum 7cm, se hraneste preponderent cu mici nevertebrate acvatice sau cu larve de insecte, de unde si numele de “mosquitofish” (en: pestele-tantar datorita faptului ca se hraneste cu larvele de tantari).
Crapii sunt omnivori . Ei pot manca plante de apă, dar preferă să curate fundul de insecte , crustacee (inclusiv zooplancton ), languste, bentonice si viermi.
Un iaz este mut daca nu are si cateva broscute, chiar daca nu le introducem intentionat, mai mult ca sigur, in perioada de reproducere a broastelor, iazul va aduna cateva broscute. Din totalul amfibienilor din tara, ma rezum la doar cateva specii de broaste si tritoni mai comune.
1. Pelophylax ridibundus (Rana ridibunda) sau broasca mare de lac este o specie predominant acvatica, foarte galagioasa, masculii putand fi auziti in toata perioada lor activa a anului, atat ziua cat si noaptea. Reproducerea durează din martie până în mai.
2. Bombina sau buhaiul de balta cu burta rosie este o specie de broasca maronie cu un colorit puternic rosiatic pe partea ventrala. Nepretenţioasă, trăieşte în orice ochi de apă, permanent sau temporar, în bălţi de la şes şi câmpie, urcând şi în regiunea dealurilor, la altitudini între 0-400, peste 400 metri altitudine intalnim o specie similara, Bombina variegata sau buhaiul de balta cu burta galbena.
3. Bufo viridis sau broasca raioasa verde este o specie predominant terestra ce populeaza ochiurile de apa doar in perioada de reproducere. Specie cu activitate nocturnă, doar juvenilii fiind activi şi în timpul zilei. Are un mare potenţial de dispersie, efectuând migraţii la distanţe mari, în special indivizii tineri.
4. Lissotriton vulgaris (Triturus vulgaris) denumit popular tritonul comun este o specie predominant terestra de triton ce se reproduce in balti. Apare cel mai timpuriu primăvara, intră foarte devreme în apă, din februarie chiar, întâi masculii apoi femelele. Perioada de reproducere durează până în aprilie-mai. Femela depune peste 700 de ouă. Adulţii părăsesc repede mediul acvatic. Se poate gasi in aproape toata tara, pana la altidudinea de 1000 metri.
5. Trituris cristatus sau tritonul cu creasta este o specie mai mare de triton, ajungand la 16-18 cm, femelele fiind mai mari decat masculii. De asemenea se reproduce in mediul acvatic, in perioada aprilie-mai.
Pe langa amfibieni este posibil ca iazul sa mai fie populat, de aceasta data in mod intentionat si cu testoase. In fauna Romaniei se gaseste o singura specie de testoasa acvatica autohtona, Emys orbicularis, este o testoasa cu dimensiuni intre 10-15cm ce prefera, ca toate reptilele de altfel, sa isi petreaca mult timp la soare insa la cel mai mic semn de pericol aceasta intra in apa unde se deplaseaze foare rapid. Se hraneste cu crustaceele, nevertebratele terestre, rozatoarele, chiar pesti, insecte, viermi si foarte rar, unele componente vegetale.
Pe langa aceasta fauna destul de bogata este posibil ca iazul sa fie populat si cu membri mai putin vizibili, precum carabusul de apa (Dytiscus marginalis), lipitori, libelule, boul de apa (Hydrophilus piceus), insa aceste vietuitoare nu trebuie sa ingrijoreze pe nimeni deoarece in cea mai mare parte, ele sunt inofensive si nu aduc mari prejudicii plantelor si pestilor din iaz. Este de inteles ca un corp de apa, fie si el artificial, va trezi interesul unor vietuitoare care vor profita de el si il vor numi “casa”, este cursul normal al naturii si nu avem decat sa ne supunem.
CE TREBUIE SA FACETI:
1. Nu hraniti pestii pe timpul iernii (<7C) si hraniti de doua ori pe zi in timpul verii
2. Mentineti iazul aerat si filtrat 24 de ore pe zi
3. Mentineti fundul iazului curat
4. Testati periodic apa din iazul de gradina (pH, Amoniac etc) si in mod special dupa adaugarea de apa proaspata
5. Cautati cu grija eventualii paraziti care pot afecta pestii (viermi ancora etc). Tratati apa la fiecare 3 luni pentru a distruge parazitii
6. Folositi declorinator la fiecare adaugare de apa proaspata din retea
7. Stocati medicamente si declorinator pentru cazuri de urgenta
8. Sa aveti un rezervor sau un acvariu mereu disponibil pe post de spital pentru tratarea si mentinerea in carantina a crapilor bolnavi sau raniti
9. Schimbati partial sau adaugati apa proaspata la fiecare 3 sau 4 saptamani
10. Construiti iazul astfel incat sa existe o zona de min 150cm pentru iernare
11. Asigurati umbra asupra iazului (cel putin 60%) pentru a nu incuraja cresterea algelor, pentru a mentine coloritul crapilor japonezi si pentru a mentine temperatura apei scazuta in vremuri calde
12. Dupa transportul crapilor mentineti mijlocul de transport (punga etc) nedesfacut in contact cu apa iazului pentru 30 minute pentru a uniformiza temperaturile apei din cele medii inainte de eliberarea crapilor in noul habitat
13. Sa aveti o pompa de rezerva (de recirculare sau de presiune) pentru cazuri de urgenta. Daca pompa se opreste din functionare, nu hraniti pestii
14. Nu uitati ca stress-ul este o cauza majora a mortii crapului japonez. Stress-ul poate aparea in urma schimbarilor negative in ecositem, folosirea in exces a medicamentelor etc
15. Un iaz de gradina pentru crapi japonezi este pentru crapi japonezi si nu pentru oameni. Nu construiti bazinul pe principiile de constructie ale unei piscine
16. Alegeti locatia iazului astfel incat sa va bucurati de el la maximum, cu cat mai aproape de casa, cu atat mai bine
17. Iazul crapilor japonezi de preferabil va fi construit in pamant, pentru a privi pestii de sus
18. Cand introduceti crapi noi in iaz, aveti grija sa nu sara pe mal, mai ales in zonele din regiunea cascadei.
19. Folositi un aerator corespunzator necesarului de oxigenare din iaz.
20. Acordati atentie maxima cand achizitionati sistemul de filtrare. Acesta trebuie sa fie dimensionat corespunzator.
» CE NU TREBUIE SA FACETI:
1. Nu exagerati cu hranirea!
2. Nu schimbati toata apa din iaz odata dacat daca este absolut necesar. Schimbarile bruste de temperatura pot afecta grav crapii japonezi
3. Nu folositi medicamente in exces!
4. Nu suprapopulati iazul ! Nu uitati ca acesti pesti necesita mai mult oxigen si mai mult spatiu pe masura ce cresc
5. Nu mentineti nivelul apei prea aproape de marginea superioara a iazului pentru ca pestii vor sari pe mal mai usor sau pradatorii ar putea prinde crapii. Mentineti cel putin 15 cm diferenta de nivel
6. Nu folositi substante fertilizatoare pentru plantele din iaz
7. Nu hraniti crapii japonezi daca pompa de oxigen s-a oprit din functionare. Crapii consuma mai mult oxigen in timpul procesului de hranire.
8. Nu folositi agicide contra algelor ! Veti ucide pestii pe termen mediu si nu rezolvati problema aparitiei algelor.
Filtrarea iazului
Filtrul iazului este una dintre cele mai importante componente ale sale, indiferent daca este un iaz cu pesti sau nu, filtrul asigura iazului o apa curata, clara astfel incat sa ne putem bucura de plantele sau pestii din acesta.
Cel mai simplu tip de filtru pentru iaz este filtrul mecanic. Acesta poate fi amplasat atat sub apa, cat si deasupra apei, asigurand, daca este de dorit si o cadere de apa, de tip cascada. Acest filtru functioneaza prin trecerea apei printr-o serie de materiale filtrante, din ce in ce mai fine ce vor retine pietrisul,etc. apoi apa revine in iaz. Dezavantajul acestui filtru este acela ca periodic el trebuie curatat, mai rar sau mai des in functie de dimensiunile filtrului si ale iazului si de volumul de apa.
Filtrul cu radiatii ultra-violete este unul dintre cele mai avansate filtre, acest filtru supune apa unei radiatii UV puternice, astfel distrugand microorganismele nedorite, in special algele ce ofera apei o culoare verde. Si aceste tipuri de filtre necesita curatare deoarece carcasa becului UV se poate murdari si astfel va bloca o parte din radiatii si va pierde din randament. De asemenea este important de mentionat ca aceasta pompa are un debit mic si de cele mai multe ori nu face fata unui iaz, deci este bine sa fie folosita in paralel cu un alt filtru, eventual mecanic.
Filtrul biologic foloseste colonii de bacterii pentru a purifica apa iazului. Aceste bacterii au nevoie de cateva saptamani pentru a popula intreg filtrul inainte de a putea fi folosite in filtrare. Aceste filtre functioneaza in special impotriva algelor si a altor microorganisme daunatoare din iaz. De asemenea si aceste filtre pot fi folosite in paralel cu filtrul mecanic insa este indicat sa fie instalate inainte ca iazul sa manifeste probleme algale deoarece poate dura chiar si cateva luni pentru a scapa de aceste alge.
Filtrul, fiind piesa de rezistenta a iazurilor trebuiesc alese in conformitate cu volumul iazului, fara a recurge la improvizatii. Pentru un iaz obisnuit este bine ca filtrul sa aiba un debit de cel putin jumatate din volumul total al iazului pe ora, iar in cazul iazurilor cu crapi intregul volum de apa al iazului pe ora. In lipsa unui sistem eficient de filtrare, iazul va avea un aspect neplacut, fiind invadat de alge si detritius iar pestii vor avea mult de suferit si pot chiar muri.
Ingrijirea unui iaz nu este un lucru chiar simplu insa pentru cei pasionati aceste sarcini nu vor fi privite ca niste poveri ci ca niste activitati relaxante si placute. Bineinteles, filtrele ce vor fi amplasate sub apa vor fi ceva mai dificil de curatat insa cele de deasupra sunt mai usor accesibile si se pot curata mai simplu si mai des. Acesta este un mare avantaj al acestor filtre, pe langa posibilitatea de a crea o cascada, un curs de apa si altele.
Filtrele trebuiesc curatate la un interval bine stabilit in functie de tipul de filtru, de volumul de apa al iazului si in functie de pestii si plantele din acesta, totusi daca iazul devine tulbure sau murdar este bine sa verificati intai filtrele.
Filtrele pentru iazuri pot fi destul de scumpe insa in cazul in care vreti sa faceti economie si preferati sa nu instalati un filtru, cu siguranta veti regreta si veti ajunge la concluzia ca filtrul face toti banii, indiferent de forma sau tipul acestuia. In general filtrele mai scumpe sunt mai eficiente, mai puternice si mai durabile iar interventiile din partea proprietarului vor fi mai rare.
Indiferent de tipul de filtru ales pentru iaz, este bine ca acesta sa fie folosit astfel incat sa ofere un randament maxim si acolo unde este cazul sa functioneze chiar si doua filtre diferite simultan, astfel apa va fi limpede tot timpul si proprietarul se poate bucura de locuitorii iazului sau.
