titanic

 Potrivit multor specialisti in istoria mentalitatilor, tragedia Titanicului reprezinta primul mare mit al secolului XX.

 La inceputul secolului trecut, White Star Line este una dintre cele mai importante companii maritime ale lumii. Intreprindere britanica intemeiata de Thomas Ismay, ea le apartine deja, in momentul in care incepe povestea noastra, americanilor. Asta pentru ca Joseph Bruce Ismay, fiul cel mare al fondatorului, care a preluat fraiele afacerii la moartea tatalui sau (1899), s-a hotarat s-o vanda companiei International Mercantile Maritime, un trust ame­rican detinut in principal de catre omul de afaceri J. Pierpoint Morgan. Bizuindu-se pe acest nou sprijin financiar, Bruce Ismay, ramas in continuare director al WSL, spera sa poata face fata concurentei acerbe si sa castige batalia pentru Atlantic. Altfel spus, sa-si conserve un loc de prim rang in randul com­p­aniilor care asigura tran­sportul peste ocean. In 1907, sub pavilionul companiei se afla cateva vase de mare tonaj, intre care Majes­tic, Teutonic, Oceanic, Cedric, Arabic, Baltic, Adriatic. Nume cu rezonanta solemna date unor vase care, cu o marja de cateva ore in plus sau in minus, acopera, incepand cu 1896, ruta Atlanticului de Nord in 7 zile. In acest an 1907, deci, cu ocazia unui dineu in compania lordului James Pirrie, patron al Harland & Wolff (cel mai mare santier naval din lume, cu sediul langa Belfast, Irlanda de Nord, si numarand circa 14.000 de angajati), Bruce proiecteaza sa construiasca si sa lanseze la apa, intre 1911 si 1914, trei superpacheboturi: Olimpic, Titanic si Gigantic. Planurile celor trei uriase nave de pasageri vor fi desenate de catre o echipa de ingineri condusa de Thomas Andrews. Un santier titanic Numele vaselor sunt, cum se poate vedea, sugerate de mitologia greaca. Daca e sa ne luam insa dupa soarta primelor doua, par a fi inspirate, pe de-o parte, de o tragica ironie (Titanicul ii are drept eponimi pe titani; aparent invincibili, acestia au fost nimiciti atunci cand s-au razvratit impotriva lui Zeus si au ramas in aria mitologiei ca niste fiinte cu o manifes­ta vocatie a dezastrului), iar de cealalta parte de o ursitoare fara har (Olimpic, nume cu vibratii divin-triumfale, avea sa fie pecetea onomastica a unui vapor care, dupa doar un an de functionare, va ramane beteag, dupa o stupida coliziune cu crucisatorul Hawke). Pe 31 martie 1909, incepe constructia Titanicului.

 Doi ani mai tarziu, la 31 mai 1911, coca vasului e terminata, urmand sa fie lansata la apa. Ca sa alunece mai usor, uriasa alcatuire de metal este unsa cu 20 de tone de sapun si de seu. O trag cinci utilaje de remorcare, care o pun in pozitie de stationare langa chei. Cu toate acestea, nava este departe de a fi gata. Pentru instalarea echipamen­te­lor interioare mai sunt necesare cateva luni bune de munca. In ciuda angaja­mentelor optimiste ale conducerii companiei, constructia transatlan­ti­cului este definitv incheiata de-abia pe 31 martie 1912. Primele probe se des­fasoara la inceputul lui aprilie, apoi vaporul porneste spre South­amp­ton, in vederea calatoriei sale inaugurale. Vasul insubmersibil – Pompele va vor oferi un ragaz, dar, oricum, nu este decat o chestiune de minute. Incepand din acest moment, orice am face, Titanicul se va scufunda. – Bine, dar vaporul asta e insubmersibil. – E facut din metal, domnule. Va asigur ca se va scufunda. E o certitudine matematica. Dialog purtat intre inginerul Thomas Andrews si Bruce Ismay, in filmul Titanic, al lui James Cameron Cu o coca dubla din placi de otel asamblate prin nituri si avand 16 compartimente separate prin 15 pereti perfect izolati, Titanicul oferea o siguranta maxima din punctul de vedere al exigentelor vremii. Daca vreunul dintre compartimente era avariat, peretii despartitori puteau fi coborati printr-o comanda actionata electric de la nivelul puntii. In cazul patrunderii unei cantitati masive de apa, peretii de etanseizare puteau fi inchisi manual sau automat, prin intermediul flotoarelor de siguranta. Transatlanticul era dotat si cu un sistem de opt pompe ce ofereau o capacitate de evacuare de 400 de tone de apa pe ora. Doua compartimente puteau fi inundate fara ca vasul sa se afle in pericol, pentru ca restul asigurau plutirea. In plus, Titanicul era dotat cu un sistem de navigare realizat la cele mai avansate standarde tehnologice ale timpului, iar dimensiunile sale colosale il puneau la adapost de ravagiile furtunilor marine. In punctele nevralgice, erau amplasate detectoare de fum, astfel incat soneria de alarma asigura o interventie rapida a angajatilor in caz de incendiu. Iar culmea perfectiunii in materie de sisteme de siguranta o reprezenta un aparat de detectie acustica a obstacolelor din apa. Nu e de mirare ca, in 1912, Titanicul era considerat o capodopera a arhitecturii navale. Masinarii avangardiste. Spre deosebire de alte pacheboturi, vasul dispunea de doua motoare clasice cu aburi de 15.000 de cai-putere si de o turbina de joasa presiune de 16.000 de CP. Puterea totala ce putea fi transmisa elicelor era, prin urmare, de 46.000 CP. Aburii erau produsi in 29 de cazane. Energia electrica necesara iluminatului (pe vas existau 10.000 de becuri) si functionarii diferitelor aparate (pentru gatit, incalzire, racire si aerisire) era asigurata de patru dinamuri cu o putere de 400 KW. Sistemul de telefonie de care dispunea Titanicul era, de asemenea, extrem de avansat. Este vorba despre o instalatie dubla, compusa dintr-un sistem central rezervat navigatiei si un sistem intern. Cel dintai lega pasarela, comandamentul, puntea din fata, sala motoarelor si compartimentul din spate. Cel de-al doilea, cu o capacitate de 50 de linii, ingaduia clientilor ce ocupau cabinele de lux sa comunice cu diferite servicii (bar, restaurant etc.). In plus, exista si o instalatie TFF (telefon fara fir) de tip Marconi, de mare putere, care permitea emiterea si primirea de mesaje telegrafice. Lung de 269 de metri, cu o greutate de 46.328 de tone, dotat cu elemente tehnologice de ultima ora, cu un stil arhitectural modern si un design interior de mare rafinament, colosul avea 8 punti principale (puntea de plaja, puntea pentru plimbari, puntea de tip sera, puntea superioara, puntea-salon, puntea principala, puntea centrala si puntea inferioara), pline de ornamente impunatoare, in care se amestecau toate stilurile europene.    Pe 10 aprilie 1912, data la care a plecat de la Southampton spre Cherbourg si apoi spre Queenstown, Titanicul era cel mai mare si mai luxos vapor din lume.
 

 Camera pentru fumători destinata pasagerilor de la clasa a II-a

 Dormitorul dintr-una din cabinele de la clasa I-a

 Cafeneaua franțuzească

  Titanicul putea să transporte un total maxim de 3547 de pasageri plus echipaj.La vremea lui, Titanicul era de neegalat în lux. Oferea o piscină, sală de gimnastică şi sport, băi turceşti, o bibliotecă şi un teren de "squash". Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă şi alte decoraţiuni elegante. În plus, cafeneaua pariziană oferea o bucătărie foarte agreabilă pentru pasagerii clasei întâi. Condiţiile de la clasele a II-a şi a III-a erau mai bune decât pe alte nave ale vremii. Titanicul avea patru ascensoare pentru pasagerii de la clasa întâi.

capitanul vasului, Edward John Smith

a murit odata cu scufundarea vasului

  Titanicul era considerat apogeul siguranţei pe o navă în caz de accident. A fost numit practic „de nescufundat” de către proiectanţi. Nava era împărţită în şaisprezece compartimente impermeabile despărţite prin uşi etanşe. Era proiectat să stea la suprafaţă cu patru astfel de încăperi inundate. Dacă se umpleau cu apă mai mult de patru compartimente, vasul se scufunda.

 In 10/04/1912, transatlanticul Titanic a plecat de la Southampton, Anglia, spre New York, in voiajul sau de inaugurare. Dupa ce a mai primit persoane la bord din Cherbour, Anglia şi Queenstown, Irlanda, Titanic inainta in Atlantic cu 2200 de persoane. Capitanul a ordonat viteza maxima, 21 de norduri, sau 42 de Km/h. Apoi, dupa ce a primit avertizari de iceberg, a marit-o la 46 Km/h. Viteza a fost unul din factorii principali ai scufundarii. La acea viteza, nava avea nevoie de 3 km ca sa se intoarca la 91 grade. Pe data de 14/04/1912, Titanic a lovit un iceberg pe partea dreapta, provocand o taietura in nava de 90 din cei 300 m ai navei. Astfel, la 2 ore si 40 min., pe 15 Aprilie 1912, s-a scufundat in 2 parti. In cele 20 de barci de salvare au intrat 700 de oameni. Restul de 1517 au murit in apa inghetata a Atlanticului. Vaporul genera 26.000 de cai putere. Iata reactia presei New Yorkeze, care nu cunostea exact detaliile scufundarii: Fuzelajul vaporului nu a fost facut sa suporte presiunea de 25.00 tone aplicata de spatele ridicat al navei, de aceea s-a rupt in 2. Apoi, dupa 73 de ani, Robert Ballard, cu ajutorul navei ruseşti Keldish, a descoperit epava Titanicului.

 

 “Se pare ca principala cauza pentru care drumul pe apa al Titanicului a fost aglomerat de iceberg-uri este.. pozitia Lunii”, spune Donald Olson, fizician in cadrul Texas State University, seful unei echipe de “astronomi criminalisti”.

 Echipa a investigat mai vechile speculatii ale oceanografului Fergus Wood, care afirma ca o apropiere neobisnuita a Lunii de Pamant in luna ianuarie 1912 a produs curenti oceanici specifici, care au determinat la randul lor ca un numar neobisnuit de mare de iceberg-uri sa se desprinda de Groenlanda si sa intre, plutind, in canalele de navigatie.

 Profesorul Olsona spus ca, pe 4 ianuarie 1912, Luna si Soarele s-au aliniat in asa fel incat fortele lor gravitationale s-au accentuat reciproc. In acelasi timp, alte doua evenimente cosmice rare au determinat un context neobisnuit: Luna s-a apropiat de Pamant la cea mai mica distanta din ultimii 1400 de ani si, cu o zi inainte, Pamantul a fost in pozitia sa cea mai apropiata de Soare dintr-un an.

 Toate aceste evenimente au provocat desprinderea ghetarilor care au calatorit catre canalele navigabile, pentru a se intalni in luna aprilie cu Titanicul. 

  O nouă ipoteză în cazul Titanic: vaporul s-ar fi scufundat din cauza fenomenelor meteo mai puţin obişnuite din acea perioadă.

  Se citează o nouă teorie emisă în cazul scufundării celebrului vas. Conform acesteia, echipajul de la bordul Titanicului a observat iceberg-ul în ultimul moment din cauza condiţiilor meteo rare care au dus la formarea unui “orizont fals”. Cel puţin aceasta este teoria istoricului englez Tim Maltin.

  Cercetările recente arată că fenomenul s-a produs din cauza ciocnirii frontului atmosferic rece cu o masă de aer cald. Tot din această cauză, echipajul de la bordul navei din apropierea Titanicului, Californication, nu a realizat amploarea evenimentului şi nu a intervenit în timp util pentru salvarea pasagerilor.

  Descoperirea istoricului englez Tim Maltin va face obiectul unui documentar care va fi prezentat luna viitoare pe National Geographic. Maltin spune că teoria sa are legături atât cu înregistrările meteo din acea perioadă cât şi cu declaraţiile martorilor oculari.

  Istoricul englez vorbeşte şi de presiunea atmosferică foarte mare care a contribuit la tragedia din noaptea de 15 aprilie 1912 din Atlantic. Presiunea ridicată a avut un rol important în poziţionarea iceberg-ului, spune Tim Maltin.

 “Acum că ştiu ce s-a întâmplat cu adevărat în acea noapte, îmi pare rău pentru căpitanul navei Californication. Îmi dau seama că tot ce a declarat acesta este adevărat şi că nu a putut vedea ce s-a întâmplat în realitate”, a declarat istoricul Tim Maltin.

  Peste 5.500 de obiecte recuperate de pe epava Titanic vor fi scoase la licitaţie pe 15 aprilie 2012, la New York. 

 Potrivit AFP, citată de Realitatea.net, valoarea totală a obiectelor este de 189 de milioane de dolari. Obiectele au fost recuperate de pe epava Titanic în 2007.

  Deşi odată cu trecerea timpului, o mare parte din vasul Titanic, scufundat în urmă cu 100 de ani s-a distrus, există încă părţi din structura vaporului care şi-au păstrat unicitatea şi aspectul opulent. În prezent, relicvele Titanicului, cel mai mare vapor construit la începutul secolului trecut, reprezintă "monumente" pe fundul oceanului.

                     

  Deşi în 2012 se împlinesc 100 de ani de la scufundarea lui, tragedia de la 10 aprilie 1912 nu va fi uitată. Încă din 1986, când Robert Ballard a descoperit epava, expediţiile în Oceanul Atlantic au reprezentat un real interes atât pentru producătorii de filme şi istorici, cât şi pentru doctori, profesori şi urmaşii celor care au murit, chiar dacă preţul unei călătorii ajunge la 60.000 de dolari.
 

                     

  Anul 2012 s-ar putea să fie ultimul în care se vor face călătorii către fundul Oceanului Atlantic pentru a vizita relicvele Titanicului. Unul dintre motive este şi lipsa mijloacelor de transport, în lume existând doar 6 submarine capabile să suporte presiunea apei la acea adâncime.

                    

  O astfel de călătorie începe cu o zi dedicată istoriei Titanicului:. A doua zi dimineaţă se porneşte spre fundul oceanului, timp de două ore. Apoi, călătorii pot observa cele două părţi rămase din Titanic, dar şi alte bucăţi dezmembrate, timp de 4-8 ore.

                    

  Chiar dacă tâmplăria şi obiectele din materiale textile au fost distruse apă, pereţii de metal şi obiectele din bronz şi-au păstrat o parte din caracteristici, iar designul camerelor spune încă multe despre acea perioadă, fiind decorate cu obiecte de porţelan, sticle, veselă şi chiar valize şi pantofi.

 S-au împlinitit 100 de ani de când Titanicul a ajuns pe fundul Oceanului, îndurerând lumea cu tragica istorie a măreţului colos. Chiar şi acum, poveşti pline de emoţie şi viaţă ies la iveală, parcă venite din adâncuri.
 Michael şi Edmond Navratil sunt doi fraţi care au scăpat de moarte, fiind urcaţi pe una din bărcile de salvare . Deşi aveau numai 2, respectiv 4 ani la vremea aceea, tatăl lor a reuşit să le salveze viaţa, cu preţul vieţii sale.
 Michael îşi aminteşte ultimele cuvinte ale tatălui său înainte de a le da drumul pe barca de salvare:" Să îi spui mamei tale, atunci când o vei revedea că încă o iubesc şi că am crezut că vom trăi fericiţi în Noua Lume".
 Cei doi copii erau de origine franceză, şi nu cunoşteau limba engleză - singura pe care autorităţile o vorbeau - aşadar au fost ţinuţi temporar de autorităţi în New York până au fost puşi din nou în mâna mamei lor.


IMAGINI SUPRAVIETUITORI DE PE TITANIC