architecture & consulting

23 nov. 2011

pomicultura


 Costul ridicat al investitiei in pomicultura, impune amplasarea livezii de pomi in zonele unde specia sau soiul vor intalni maximul de conditii naturale pentru crestere si rodire:

- se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijlocie, lutoasa, luto-nisipoasa si chiar nisipoasa, permeabile, mijlocii pana la profunde, cu pH cuprins intre 4,7 si 9,3;

- din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta usoara 3-6%, ce permit o buna intretinere a solului cat si un transport usor al fructelor;

- livezile de pomi pot fi amplasate in conditii bune si pe terenul cu panta de 6-12%, cu orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel si chiar pante pana la 18-20%, cu conditia ca acestea sa fie uniforme;

- conditia prioritara la infiintarea unei livezi o constituie sursa de apa necesara la stropiri si la udatul pomilor, mai ales in zonele cu precipitatii reduse in timpul anului;

- se va cauta ca zona respectiva sa fie ferita pe cat posibil de brumele tarzii de primavara si ingheturile timpuri de iarna;

- trebuie de avut in vedere, ca in pomicultura greselile mari se manifesta dupa 4-5 ani de la plantare, atunci cand pentru remedieri este prea tarziu;

- sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca si cele cu nivel freatic sub 1,5 m.

1.1. Pregatirea terenului si dimensionarea livezii

Dupa ce am ales terenul, acesta va fi supus unor lucrari complexe de pregatire, care sa asigure conditii bune de prindere a pomilor la plantare si o crestere uniforma in primii ani dupa plantare.

Desfundarea terenului constituie lucrarea principala, care se poate face la o adancime de 50-60 cm. Daca terenul este greu, inainte de desfundat se va face o scarificare a terenului la 70-80 cm, urmata de desfundat sau de o aratura adanca.

Aceasta lucrare se executa de obicei in lunile august – septembrie, cu doua luni inainte de plantatul pomilor.

Daca terenul este saracacios si daca este posibil, se va administra gunoi de grajd inainte de desfundat pana la 150-200 t /ha.

Va urma apoi, maruntirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoi maruntirea si tasarea solului cu combinatorul.

In cazul livezilor de agrement unde, datorita suprafetei reduse de teren nu se poate executa desfundatul, este de preferat sa se mareasca de peste 2,5 ori dimensiunile gropii de plantat, fiind folosit la plantare pamant de imprumut sau de padure.

Ca dimensionare, exploatatia pomicola devine rentabila incepand de la 1 ha si pana la 20-30 ha.

In cadrul acestor livezi, se asigura un control tehnologic permanent si riguros, pentru obtinerea unor fructe de calitate si usor de vandut.

1.2. Parcelarea terenului

In vederea usurarilor lucrarilor de intretinere si ingrijire a lucrarilor din livada, a recoltarii si transportului fructelor, terenul se imparte in parcele.

Trebuie sustinut faptul ca, la plantare, atat cat este posibil, lungimea randurilor de pomi sa fie orientata pe directia nord-sud pentru a asigura o cantitate mare de lumina pe tot timpul zilei intregii plantatii si a evita fenomenul de umbrire. In cazul terenurilor in panta, orientarea randurilor se va face de-a lungul curbelor de nivel, pentru a evita degradarea solului.

Forma unei parcele este de regula dreptunghiulara iar latimea reprezinta aproximativ jumatate din lungimea acesteia.

In vederea transportului fructelor si nu numai, trebuie avuta in vedere amenajarea de drumuri, de preferat perpendiculare pe lungimea parcelelor.

La parcelarea terenului trebuie avut in vedere si stabilirea locurilor unde se va depozita temporar productia in asa numite constructii de productie.

Odata cu parcelarea terenului, trebuie avut in vedere si imprejmuirea viitoarei livezi.

1.3. Stabilirea distantelor de plantare si pichetatul terenului

Distantele dintre randurile de pomi si pe rand intre pomi se vor stabili in principal avand in vedere, vigoarea pomilor ce urmeaza a fi plantati, cat si de forma de coroana pe care o vom alege.

Distantele de plantare prea mari sau prea mici prezinta un mare inconvenient de productie.

In tabelele 1 si 2 sunt prezentate distante de plantare specifice zonei de dealuri mici, mijlocii si ses, pentru speciile de pomi inmultite la pepiniera de pomi Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultura Iasi.

Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe teren cu ajutorul a 3-4 picheti si care poate fi: un patrat, un dreptunghi sau un triunghi. Denumirea acestor forme este atribuita si sistemelor de pichetat:

- Pichetatul in patrat, la care distantele dintre randuri sunt egale cu cele dintre pomi pe rand. Acest tip de pichetat se foloseste in general, pentru infiintarea plantatiilor clasice si pe terenuri plane;

- Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre randuri si mai mici intre pomi pe rand, se utilizeaza mai mult pe terenurile plane si cu panta usoara pentru toate tipurile de livezi;

- Pichetatul in triunghi, ofera pomilor conditii mai bune de captare a luminii directe si de distributie a radacinilor in spatiul de nutritie. Pe terenurile in panta, pomii constituie obstacole pentru apa care se scurge la vale si erodeaza solul.

Pentru executarea unui pichetat sunt necesare:
- jaloane de 2 m vopsite cu rosu si alb, pentru a fi vizibile;
ruleta sau panglica de otel de circa 50 m lungime;
- sarma cu noduri marcata din metru in metru de circa 50 m lungime;
- picheti, tarusi si maiuri din lemn;
- triunghi compas cu deschidere reglabila (2 - 2,5).

Pe terenurile plane pichetatul incepe cu jalonarea laturii lungi, luandu-se ca aliniament fix un drum, un gard, o perdea de copaci etc, care exista si nu poate fi mutat usor.

In zonele colinare, unde majoritatea terenurilor sunt framantate si au diferite expozitii si pante, orientarea si pichetarea randurilor solicita o atentie si o pricepere deosebita.

Pe versantii scurti, cu pante mici si uniforme, pichetatul randurilor de pomi se face paralel cu curbele de nivel, plecandu-se de la un aliniament jalonat la baza pantei sau de-a lungul potecilor facute de animale in timpul pasunatului.

Pe versantii lungi ai dealurilor inalte, pichetatul constituie o lucrare mai complexa, care se executa de catre cadre calificate cu ajutorul aparatelor de masurat.

1.4. Stabilirea polenizatorilor

Intalnim deseori in livada de langa casa sau in plantatiile cu scop comercial, pomi care desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice, agrotehnice, ingrijiti cu multa migala si maiestrie de bunul gospodar, au inflorit dar nu au legat fructe. Acesti pomi care sunt din anumite specii si soiuri au nevoie sa se polenizeze cu polen strain (fiind autosterile), de la alte soiuri autofertile pentru ca fructele lor sa lege.
Un factor deosebit de important pentru asigurarea unor recolte mari si de calitate, care trebuie avut in vedere chiar de la infiintarea livezii, este distribuirea soiurilor in livada, pentru a asigura polenizarea reciproca.
Toate soiurile de mar sunt autosterile, adica nu leaga fructe prin polenizare cu polenul propriu. Ele au nevoie de polen de la un alt soi. Prin cercetari s-a stabilit care este cel mai bun polenizator pentru fiecare soi si care este efectul polenizarii cu unul sau altul dintre polenizatori. Lista cu principalii polenizatori va fi prezentata la fiecare specie pomicola in urmatoarele capitole.

Pentru asigurarea unui efect maxim al polenizarii dintre soiuri, trebuie respectate cateva reguli si anume:
- soiurile sa aiba aceeasi perioada de inflorire;
- distanta dintre soiul de baza si soiul polenizator sa nu fie prea mare;
- polenizarea se face cu ajutorul albinelor si al vantului (nuc, alun, castan);
- pentru o buna polenizare sunt necesare minimum doua familii de albine la hectar;
- pentru protejarea albinelor in perioada infloritului, se recomnda sa nu se efectueze stropiri cu insecticide, iar daca acestea se executa, se vor folosi insecticidele care nu omoara albinele;
- asezarea stupilor in livada pentru pole-nizare, se va face in imediata apropiere a livezii sau chiar in mijlocul acesteia si neaparat la inceputul infloritului;

1.5. Plantarea pomilor

Epoca de plantare. Cele mai bune rezultate dau plantarile de toamna, deoarece, pana in primavara radacinile pomilor realizeaza un contact strans cu pamantul, ranile se caluseaza, uneori emit chiar radacini noi iar in groapa de plantare se acumuleaza umiditate, care se pastreaza si in perioadele mai secetoase din timpul primaverii.
Plantarile de primavara executate cu intarziere, pot sa compromita plantatia si sa intarzie intrarea pe rod a pomilor.
Sapatul gropilor. In teren desfundat gropile se fac cu putin timp inainte de plantare, sau in ziua plantarii, pentru a nu se pierde umezeala acumulata in sol, cu dimensiunile de 50 / 50 / 60 cm.
Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie sa fie de 80 / 80 cm si adanci de 70 cm si se efectueaza cu 2-3 luni inainte de plantare. Dupa saparea gropilor se trage 2/3 din pamant in groapa de plantare.

Pregatirea materialului saditor.

La plantare se folosesc pomi din campul II al scolii de pomi, care se procura de la pepinierele pomicole. Pana la plantare materialul saditor se stratifica in santuri cu adancimea de 50-60 cm.
Fasonarea radacinilor pomilor consta in scurtarea si eliminarea celor ranite. Radacinile principale se lasa cat mai lungi, radacinile secundare se scurteaza cu 1/3 din lungime iar cele subtiri la 1-2 cm sau raman intacte.
Dupa fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec format din pamant galben (2 parti), balega proaspata de vita (1 parte) si apa pana la consistenta smantanii.
Tehnica de plantare.
Adancimea de plantare a pomilor. Pomii trebuie plantati cu punctul de altoire la 3-4 cm mai sus de nivelul solului, asezandu-se pe un musuroi de pamant, facut in mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de catre o echipa formata de obicei, din doua persoane. Una fixeaza si tine pomul in pozitie verticala in mijlocul gropii de plantare si la adancimea corespunzatoare iar cealalta trage pamant provenit din stratul fertil al solului, bine maruntit si reavan in jurul radacinilor. Se scutura usor pomul, ca pamantul sa patrunda printre radacini, astfel in cat sa nu existe spatii goale. Dupa ce s-au acoperit radacinile cu un strat de 5-10 cm de pamant, se taseaza uniform pamantul in jurul pomului, incepand de la marginea gropii spre interior.
Se administreaza 10-15 kg de gunoi de grajd bine fermentat, apoi se completeaza groapa cu pamant si se taseaza din nou.

Pe timp secetos, in special primavara, pomii plantati se uda cu 15-20 litri de apa.
In final, se face un musuroi pe suprafata gropii de plantare, cu restul pamantului ramas, fara a se mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub forma de varga se scurteaza la 60-70 cm de la nivelul solului in cazul plantatiilor intensive, respectiv la 80 cm in cazul coroanelor globuloase, utilizate in sistemul semiintensiv. Scurtarea pomilor este bine sa se execute primavara, inclusiv la pomii plantati toamna.

 Pomicultura ca afacere


Romania se confrunta cu mai multe dezavantaje care o plaseaza in inferioritate in lupta cu tarile din Vest care produc fructe pentru piata externa. Principalul inconvenient este varsta inaintata a plantatiilor, ceea ce conduce la un potential scazut in pomicultura. Singura alternativa ramasa in picioare este infiintarea plantatiilor noi si dotarea cu sisteme ultraperformante cu densitate mare la hectar. Emil Farago, un cunoscut investitor in pomicultura din zona Reghin, ofera cateva informatii privind administrarea unei afaceri in pomicultura.

“In acest sens plantatia intra pe rod din al doilea an, iar in anii trei si patru ajunge sa produca intre 30 de tone si 60 de tone la hectar”, explica Emil Farago, care adminstreaza livezi de mar, cires si prun prin intermediul Pomicola Batos din zona Reghin.

Pentru a infiinta un hectar de livada cu meri, de exemplu, pregatirea terenului, fara a fi luate in calcul cheltuielile de achizitie ale acestuia, inseamna o investitie de 30-35 de mii de euro.

“Este nevoie de material saditor de calitate, material pe care in Romania nu il gasesti, iar pe langa asta, este nevoie de un sistem de sustinere, de un sistem de irigatie prin picurare si de o plasa antigrindina, pentru ca grindina a cazut destul de frecvent in ultimul timp”, informeaza Farago.

Un hectar cultivat cu meri, care poate sa produca de la 30 de tone pana la 60 de tone, necesita investitii de pana la 5.000 de euro. La un calcul simplu, daca ne gandim ca pretul cu care se comercializeaza aceste fructe este de 0,5 euro/kg, ne dam seama ca un producator poate obtine intre 15.000 de euro si 30.000 de euro pe hectar.

Asta inseamna ca cel care risca sa inceapa o afacere din pomicultura isi poate amortiza investitia intre doi si patru ani, asta si daca vremea favorabila isi spune cuvantul. In conditii climatice nefaste cheltuielile de productie pot ajunge si la 8.000 de euro, iar veniturile pot fi mai mici, de doar 11.000 de euro. In acest caz, producatorul poate pune bani in contul personal abia dupa 10-12 ani.

Cine se incumeta sa produca fructe pe o suprafata mai mare de un hectar se asteapta la cantitati semnificative, iar asta implica alte costuri de depozitare. Un sistem de depozitare performant cu o capacitate de pana la 6.000 de tone inseamna alte doua milioane de euro.

O femeie antreprenor din comuna galateana Liesti a inceput acum aproape 10 ani o afacere cu pomi fructiferi. Livada de meri care acum a ajuns la o productie semnificativa a fost distrusa in intregime in 2005 odata cu inundatia produsa de apele Siretului.

Dragostina Brailescu a inceput mai intai cu o suprafata redusa de teren pe care a infiintat atat propria livada, cat si propria pepiniera de puieti. Deoarece pomii din pepiniera se vindeau bine, aceasta a apelat la un imprumut bancar pentru a extinde suprafata la opt hectare in cazul livezii si la trei pentru pepiniera.

In urma inundatiilor din 2005, livada a fost replantata in 2006 cu ajutorul unui nou imprumut de refinantare. Deoarece pomii sunt inca tineri, s-au obtinut doar 60 de tone anul trecut, iar in prezent au fost obtinute 150 de tone. Dragostina Brailescu declara insa ca productia va ajunge la 800 de tone in 2-3 ani si isi bazeaza calculele pe experienta din domeniul horticol.

Sistemul folosit este cel de cultura semi-intensiva prin care pomii ajung si la varsta de 40-50 de ani. Prin comparatie, in cazul culturii super-intensive, durata de viata a pomilor este de doar 10-12 ani, dupa care livada trebuie replantata. Distanta intre pomi a fost lasata de trei metri si de patru intre randuri pentru ca suprafata de nutritie pentru pomi sa fie suficient de mare.


Calitatea merelor este crescuta deoarece in procesul de fertilizare si de efectuare a tratamentelor nu sunt folosite substante chimice, erbicide sau pesticide, ci doar ingrasamant organic pentru fertilizare si substante cuprice impotriva daunatorilor.

Recolta se face cu mana, iar culegatorii sunt atenti cu merele pentru ca orice lovitura face ca merele sa se strice mai devreme. Productia este rentabila dupa primii 3 ani de la plantarea pomilor atunci cand are loc si prima fructificare. Avantajele unei livezi sunt semnificative mai ales prin prisma faptului ca pot fi obtinute recolte bogate cu multa munca realizata manual si nu neaparat cu ajutorul utilajelor moderne.

Judecând dupa ritmul în care dispar puietii de pomii fructiferi din rafturile supermarketurilor, ai putea crede ca majoritatea bucurestenilor si-au propus sa vânda fructe în piata. Într-un fel, „moda” vine ca urmare a încalzirii – globale sau de alt soi – care pârjoleste de la an la an tot mai rau Capitala. La 40-50 de grade Celsius, te usuci ca o smochina, asa ca „mania” gazonului cu câteva floricele, îngradit de beton si gresie, apune. Si, daca tot trebuie sa pui un pom în curte, cel mai potrivit este sa alegi unul fructifer – primavara te bucuri de flori, iar vara de ceva roade – care au alt gust dupa ce le-ai cules cu mâna ta.

Patria livezilor

Daca vrei sa întelegi ce face diferenta între un „pomisor de oras” cu doua – trei poame si un „pur sânge” al carui rod te umple de pofta numai când îl vezi, te duci în „Tara Merilor”. În Voinesti-Dâmbovita si în împrejurimi – plantatii de meri cât vezi cu ochii. Pomii nu sunt cine stie ce frumusete, ba chiar daca nimeresti noaptea printr-o livada s-ar putea sa întepenesti de frica. Sunt scunzi – un pic mai rasariti de statul unui om – cu tulpinile groase, cu ramuri scurte si contorsionate.

Între plantatii gasesti însa un tablou cu adevarat de cosmar – o particica din fosta statiune de cercetare Voinesti. Din ea a ramas o nenorocire, ca dupa cutremur, cu câtiva pereti darâmati si câteva cladiri care stau sa pice. Nici macar paznic nu mai este, doar doi câini maidanezi atât de lehamesiti ca nu se mai obosesc sa mai latre. Satenii se uita cu jale la ruine – le arde buza dupa spatiu de depozitare, pentru a nu fi siliti sa-si vânda productia la repezeala oricarui bisnitar care vine dupa cules.

Câtiva metri mai încolo se întinde pepiniera statiunii. Pomisorii nu sunt cu mult mai ieftini decât „similarii” de la supermarket – 150 de lei/bucata. Si cu toate ca trebuie sa bati atâta drum ca sa-i cumperi, se vând ca pâinea calda – cam 10.000 de bucati pe saptamâna, în primavara asta. Li se zice „de doi ani”, dar de fapt angajatii statiunii muncesc patru ani pentru ei: în primul an se sadeste portaltoiul, în al doilea se altoieste si se taie „suportul” de ramâne doar o surcea itita din pamânt, în al treilea an încep sa apara mugurii pomului altoit si abia în al patrulea e bun de vândut. Când sa zici ca ai terminat treaba, te trezesti cu alta belea: hotii. „Si în noaptea de Anul Nou vin la furat.

Odata ne-au luat 500 de pomisori, alta data - 800. La ala care ne-a luat 800, pot sa va zic si numarul de la picior. I-am luat urma, ca indienii. Stim ce cizme purta si în ce remorca ne-a încarcat pomisorii. Un singur om a fost. Va dati seama ce nebunie o fi fost în capul lui când a venit la furat, daca a reusit sa smulga cu mâinile goale 800 de pomisori în câteva ore? Par ei mititei, dar au radacini puternice, nu e usor sa-i smulgi din pamânt, si va zic sigur ca nu a folosit nici o unealta.

Le-am zis politistilor pe cine banuim si de ce, dar s-au miscat ca ochii mortului. La vreo saptamâna ne-au zis ca n-au gasit nici un indiciu. Nici un hot de pomisori n-a fost identificat din ‘89 încoace. În schimb, eu sunt la un pas sa ajung la puscarie, pentru ca am cumparat niste balegar si l-am transportat pâna acasa cu tractorul meu. M-a oprit un politist ca n-are remorca numar de înregistrare si ca e fapta penala”, povesteste cu amaraciune Ion Blidaru, inginerul sef al statiunii Voinesti.

Marul - munca pentru tot anul

Pentru orasenii cu vile, umplerea unei curti cu pomi fructiferi pare lucru simplu. Cumperi pomisorul, sapi o groapa, îl sadesti si astepti sa îi dea frunzele. Cei care traiesc de generatii din cultura pomilor fructiferi spun însa ca pomii sunt pretentiosi si te pun la munca tot anul. În primavara, când se itesc mugurii, apare si gargarita florilor. Gângania iese din pamânt dupa doua-trei zile în care temperatura atinge 9 grade Celsius. În aproape o saptamâna, se maturizeaza, se împerecheaza si îsi depune ouale în interiorul bobocului înca închis.

Daca nu stropesti sa omori paguba la timp, marul înfloreste ... un soi de cuisoare si ai pierdut toata recolta. Când încep sa se mijeasca frunzulitele, trebuie sa stropesti pentru reapan si focul bacterian. Când apar florile – iar stropesti pentru reapan si fainare, un soi de ciuperci de care nu scapi cât e marul în viata. Mai stropesti când se scutura petalele – pentru afide, viespe, mînatoare, reapan si fainare, când e fructul cât lintea, când e cât mazarea, când e cât aluna... Apoi, pâna se coace stropesti din 8 în 8 zile. Daca ploua dupa ce ai stropit, o iei de la capat. Iar substantele nu le dai asa, mecanic, trebuie sa stii ce cumperi, de unde, sa stii exact la ce moment e daunatorul „vulnerabil”... Apoi, mai e si grindina.

Vine la început de primavara, când sunt pomii înfloriti – te-a scapat de o grija, nu mai ai de ce sa-i stropesti în anul ala; vine când sunt fructele coapte – ai muncit de pomana un an întreg. Si îngrijitul pomilor nu se opreste la tratamente: trebuie sa le pui îngrasamânt, din cel bun, nu azot cu polonicul, ca nu mai au fructele gust; trebuie sa-i tunzi; sa-i sapi - sa nu fie fir de buruiana la cel putin un metru jur împrejurul pomului. În fine, când trece culesul, bagi fructele în beci, dar nu în orice soi de groapa.

Daca faci beciul din piatra de râu si, dupa ce îl golesti primavara, îl dezinfectezi cu sulf, ai conditii ideale – temperatura de 3-4 grade si umiditate de 80% si nici urma de ciuperca. Poti sa tii fructele de la cules pâna în aprilie, fara sa dai cu nici o substanta pe ele. Stau ca pe ramura, în pom – nici nu se stafidesc, nici nu se strica.

Dar, evident ca, pâna la beci, de când dau merele în pârg si pâna când le culegi, trebuie sa stai zi si noapte de paza. Câteva ore de neatentie sunt de ajuns sa te trezesti cu livada cheala.

    Plantatia pomicola de la Lacul Rezi a fost infiintata in anii ’80 si a apartinut Statiunii Legumicola si Pomicola Sembra. Cunoscuta in primii ani de dupa revolutie drept o plantatie model, cu productii mari si de calitate, livada de la Lacu Rezi a intrat in declin. In 2000, din tot ce fusese odata mandria zonei, nu mai ramasese decat amintirea. In lipsa banilor, lucrarile de intretinere se faceau pe apucate. Recoltele erau din ce in ce mai mici, pomii se uscau unul cate unul. Furturile amplificau si mai mult dezastrul. Au fost nopti de iarna in care livada a pierdut zeci de copaci. In 2003, activele au fost scoase la licitatie iar terenul a fost concesionat. Castigatoarea licitatiei a fost declarata firma buzoiana ComLy.  Administratori – Ligia si Cristi Eremia; amandoi erau ingineri chimisti dar ‘consultantul” ethnic era tatal lui Cristi, dr. ing. Petre Eremia, un nume in horticultura romaneasca. El avea planuri mari. "Cunosteam livada si locurile. In vara lui 2003 eram aici cand s-a anuntat licitatia pentru active. Ne-am inscris, am castigat si am inceput munca. Terenul l-am concesionat de la Agentia Domeniilor Statului. Initial au fost 185 ha de livada. Acum mai sunt 130. Restul am fost nevoiti sa le defrisam. Am pastrat 64 ha cais, 30 ha cires, 32 ha prun, 6 ha mar, toate insa la jumatate fata de densitatea normala. Plantatia era in decline, multi pomi erau uscati. Am inceput o actiune alerta de reabilitare, am fertilizat, am aplicat tratamente, am salvat ce si cat s-a putut. Sincer, cand am patruns in adanc, ne-am speriat de ce am cumparat" povesteste Ligia Eremia. Creatie olandeza – coroana fus zvelt Lucrurile au luat, insa, o cu totul alta turnura un an mai tarziu. In 2004, livada de la Lacu Rezi si inca o ferma asemanatoare din judetul Bacau au fost incluse, in urma unei licitatii, intr-un program sponsorizat de Guvernul Olandei, un program PSO, numit Conectare la pietele europene”. Programul a pus la dispozitia castigatorilor fonduri de asistenta tehnica olandeza, pentru infiintarea de livezi superintensive si depozite pentru pregatirea si pastrarea fructelor. Programul a inceput in 1996 si finanteaza in fiecare an afaceri din diferite domenii, prin rotatie.
    Anul 2004 a fost anul pomiculturii. In licitatie, ferma de la Lacu Rezi a participat in parteneriat cu firma olandeza Hage. “Ne-am inscris cu un proiect realizat de Universitatea Agricola Wageningen, care are si o statiune de cercetare pomicola, PPO Randwigwe, cu o experienta de 100 de ani. Valoarea proiectului a fost de 320.000 euro si am beneficiat de materiale si asistenta olandeza la cel mai inalt nivel. Am optat pentru livada superintensiva si tipul de coroana fus, zvelt sau subtire o creatie olandeza. Am infiintat 5 hectare livada cu: par – 1 ha, cires – 1 ha, prun – 1 ha, mere 2 ha si un deposit ultramodern”, a explicat Petre Eremia. Conform explicatiilor lui, fructele din camp sunt introduce in celula frig in care, in cateva ore, ajung la temperature de 10 grade Celsius. De aici sunt duse in camera de sortare – ambalare, unde se pastreaza in permanenta 10 grade. Apoi, fructele sunt depozitate intr-o camera unde temperature ajunge la numai 1 grad. “Toata marfa o trecem prin acest regim, ceea ce are ca rezultata un pret dublu de vanzare. Cumparatorii nostri sunt foarte multumiti. Lucram in special cu marile retele de hypermarket-uri. Obtinem la intern pret mai mare decat la export, pentru ca sunt foarte incantati de produsele noastre si de modul in care le depozitam si le pregatim pentru vanzare” a mai spus Eremia.
    Prin depozitul de la Lacu Rezi, anul acesta au trecut 100 tone de cirese, 450 tone de caise, 150 tone de prune si vor fi depozitate pana la Craciun, circa 100 tone de mere. Lobby pentru irigarea prin picurare Programul de finantare este conceput pentru 4 ani, dar proprietarii livezii nu vor sa se opreasca aici. Ei vor sa extinda tipul de plantatie la 40 de ha. Se va incepe cu cires si mar, apoi cais si piersic si, in final, prun. Nici livada veche nu este uitata. Anul acesta, firma ComLy a accesat fonduri Sapard cu un proiect de 100.000 euro. In perspectiva, se discuta despre extinderea sistemului de irigatii folosit in livada tanara. “Zona noastra dispune de surse mari de apa, dar consumul a devenit prohibit datorita pretului foarte mare, peste 500 lei/1.000 mc, adica 50% din pretul de valorificare a fructelor. Multe unitati racordate la sistemul de irigatii au renuntat si si-au creat, prin forare, surse independente de apa mai ieftina si care poate fi folosita exact atunci cand e nevoie. Si noi am facut acest lucru la livada noua si am amenajat un sistem de irigare prin picurare. Consumul de apa s-a redus considerabil. Avem un bazin de retinere a apei, cu 8 m diametru si 3 m inaltime. Statia de pompare este doatata cu dozator pentru fertigatie si cu un programator. Totul este asistat de calculator. Noi, de exemplu, avem la 1 ha densitati, in functie de specie, de 1.500–3.000 de pomi si irigam cu 3-4 litri apa/zi, timp de 150 de zile. Pentru cele 5 ha, cu un total de 12.500 pomi, consumul zilnic se asigura dintr-un foraj care are un debit de 0,5 litri/sec. Irigam zilnic, din aprilie pana in septembrie, cate 2 litri de apa zilnic pentru fiecare pom, si fertigatie cate 0,1 grame azot. Investitia cost circa 2.500 -2.800 euro, dar se amortizeaza foarte usor. Toate acestea ne asigura fructe mari si de calitate extra in procent de 85%", a facut lobby pentru sistemul de irigare prin picurare Petre Eremia. "Livada olandeza incalca toate regulile traditionale de pomicultura" Trebuie sa va spun ca am ajuns la Lacu Rezi la invitatia Asociatiei Producatorilor Agricoli APA Braila. A fost vorba despre un schimb de experienta la care au participat 15 tineri fermieri din judet, detinatori de livezi. Pentru toti experienta a fost unica, interesul, dar mai ales mirarea citindu-li-se in permanent ape fata. Chiar si pomicultorii cu experienta au ramas “socati” de explicatiile privind tehnologiile aplicate la Lacu Rezi. Pentru ca ce se intampla acolo, au spus vizitatorii, incalca tot ce au invatat in 4 ani de facultate sau tot ce erau obisnuiti sa faca in zeci de ani de activitate. Singurul lucru care, la acest moment, impiedica extinderea afacerii, adica aplicarea tehnologiei olandeze pe suprafete mai mari, nu tine, contrar tuturor asteptarilor, de finantare, ci de proprietate. Faptul ca terenul apartine inca statului este cea mai mare problema, care tine la distanta investitorii.

Cum sa iti faci o ferma pomicola

Infiintarea unei ferme pomicole costa in jur de 10.000 de euro - 30.000 de euro pe hectar, iar suprafata medie cu care se poate incepe este de 5 hectare. Fermierii cu experienta spun ca recuperarea investitiei se realizeaza in maxim doi ani, pentru ca toate soiurile de fructe sunt rentabile.

“Exista loc pe piata pentru infiintarea unei ferme pomicole. Cine zice ca nu are cui sa vanda nu este serios. Hipermarketurile vand fructe venite din afara”, spune pentru startups.ro fermierul Voica Gheorghe, care detine 5 hectare de plantatie de mar in Arges.

El spune ca toate soiurile de fructe sunt profitabile, insa unele sunt mai greu de gasit in Romania, precum piersici, pere, caise sau cirese. Zonele cu potential mai mare sunt cele din sudul tarii, pe malul Dunarii. In Dobrogea, fermierii spun ca se poate cultiva piersic, cais si cires, iar marul este potrivit pentru zona subcarpatica (Prahova, Valcea, Arges, Gorj si Dambovita).

In ultimii 20 - 25 de ani, pomicultura s-a dezvoltat in zonele favorabile, cele mai mari culturi din punct de vedere al suprafetelor cultivate si al numarului total de pomi cultivati fiind in judetele din zona subcarpatica a Olteniei si Munteniei, mai ales in judetele Arges, Valcea, Prahova, Buzau, Dambovita, Olt si Dolj, si in centrul si nord-vestul Transilvaniei, in judetele Bistrita Nasaud, Salaj, Satu Mare, Mures, Maramures si Bihor.

“Cine are cinci hectare de plantatie poate trai binisor, dar ar trebui sa puna culturi anuale horticole (ardei, vinete etc) sau fructe precum capsuni, care acopera cheluielie curente si care ajuta la crearea unui profit rapid”, adauga Voica Gheorghe.

Fermierii care practica pomicultura de ani buni ii sfatuiesc pe antreprenorii interesati de domeniu sa inceapa cu o livada de suprafata mare (peste 5 hectare), insa fara a depasi 25 de hectare.

Costuri

Voica Gheorghe spune ca un hectar de plantatie de mar superintensiv costa in jur de 30.000 de euro, in acest pret intrand plantatia, utilajele si mana de lucru. Pentru un hectar este nevoie de un singur angajat care sa culeaga fructele.

O plantatie de prun este ceva mai ieftina, aproximativ 10.000 de euro (400 - 500 de pomi la hectar). Fara utilaje, o livada de pomi fructiferi poate fi infiintata cu circa 3.000 de euro, fara a include aici costul terenului. Pe langa investitia initiala, este nevoie de investitii suplimentare dupa doi - trei ani.

“Este nevoie de material saditor, teren, intretinere timp de doi - trei ani, pana intra pe rod. De asemenea, trebuie luate in calcul substantele, motorina si magazia”, spune Samoila Constantin, fermier care detine in arenda 12 hectare in Arges.

Pana cand soiurile ajung la maturitate, fermierul trebuie sa investeasca anual. Oprea Ion, presedintele Asociatiei Pomicultorilor Damboviteni, spune ca in cazul unor soiuri la care se aplica cateva tratamente cu insecticide, costurile sunt mici. In schimb, pentru soiurile traditionale este nevoie de 4.000 de lei - 5.000 de lei la hectar, cost anual pana cand pomii ajung la maturitate.

In general, daca se folosesc tehnologii noi, ferma incepe sa aduca profit din al doilea an de functionare. Desi toate soiurile sunt profitabile, fermierii spun ca marul face o productie mai mare, caisul ofera o productie nesigura in anumiti ani, iar prunul aduce productie abia dupa patru - cinci ani. Preturile mari la infiintarea fermei sunt generate si de costurile utilajelor necesare. Una dintre solutiile sugerate de femieri este achizitia din Romania sau improvizarea unor utilaje minim necesare.

“La noi, neexistand o industrie pomicola, utilajele vin din Italia, unde sunt foarte scumpe. Aici este necazul - nu e rentabil daca cumperi scump utilaje din afara si vinzi ieftin fructele”, explica Voica Gheorghe.

Programe de finantare

Potrivit Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale (MAPDR), producatorii agricoli pot accesa masura 112 - Modernizarea exploatatiilor agricole din cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala (conditiile sunt detaliate in ghidul solicitantului postat pe site-ul ministerului).

Solutiile sunt insa doar pentru producatorii din sectorul pomicol care au deja ferma si doresc sa o modernizeze. Conform HG 1078/2008  si a Ordinului 694/2008, grupurile de producatori recunoscute preliminar din sectorul de legume fructe pot beneficia de sprijin financiar in valoare de 75% din valoarea investitiilor eligibile cuprinse in planul de recunoastere, investitii care pot include si depozite, echipamente pentru sortare, ambalare, conditionare.

Proiect din banii olandezilor

In urma cu sase ani, Petre Eremia a castigat un proiect sprijinit de guvernul olandez. Chiar daca nimeni nu i-a acordat vreo sansa, fermierul a dezvoltat o livada in inima Baraganului, cu cei 350.000 de euro primiti de la olandezi.

Cu acesti bani a plantat 5 hectare de livada, a adaugat un depozit, un sistem de irigatie si un sistem de imprejmuire. In prezent, fermierul detine 70 de hectare de livada superintensiva la Insuratei, in Braila si vinde in Turcia cirese cu 2.000 de euro/tona, iar pentru prune obtine intre 400 de euro si 500 de euro/tona.

El spune ca marea problema este sa se aprobe reconversia si in pomicultura, la fel cum s-a realizat in viticultura.

Nou jucator pe piata

Ferma pomicola “La Mosie”, situata in comuna Adunatii Copaceni, unul din proiectele dezvoltate de holdingul ce are in componenta ca principale companii, Romstrade si Blue Air, este cea mai mare livada in termeni de productie superintensiva din tara noastra, avand plantati 2.500 de meri la hectar, in timp ce o livada traditionala numara circa 300 de meri la hectar.

Cele peste 100 de hectare ale fermei inaugurate oficial luna aceasta cuprind o varietate de soiuri de fructe, merele si perele avand ponderea cea mai mare, de cate 13% - 14% fiecare. Investitia se ridica la peste 7 milioane de euro, la care se adauga utilajele si tratamentele. Gheorghe Racaru, directorul de strategie si dezvoltare al grupului de firme, spune ca doar depozitul cu atmosfera controlata, care are o capacitate de 1.200 de tone, a costat in jur de un milion de euro. Omul de afaceri spune insa ca o ferma cu o suprafata de 30 - 40 de hectare ar fi suficienta pentru cineva care doreste sa infiinteze o astfel de ferma.

“Fara partea de inmagazinare, aceasta ar presupune o investitie de cel mult un milion de euro”, spune Racaru.

El se asteapta la recuperarea investitiei intr-o perioada de patru - cinci ani, insa spune ca banii care vin din contractele cu hipermarketurile ajuta la intretinerea fermei. Racaru considera ca este loc pe piata, in conditile in care Romania importa fructe in proportie de 70%, insa fermierul trebuie sa tina cont de teren, de pregatirea terenului si imbunatatirea calitatii solului, precum si de achizitia materialului saditor si crearea depozitului.

Modele viabile

Ilarie Isac, inginer horticultor si presedintele S.N.P.R. (Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania) spune ca ideale sunt fermele de dimensiuni mijlocii, precum cele din Occident.

“In pomicultura, o ferma viabila trebuie sa aiba in jur de 10 ha, suprafata care permite fermierului sa cumpere un tractor, o pompa de stropire, o remorca, un disc. Daca are 100 de hectare, nu il mai poate munci singur si trebuie sa aiba angajati. Ferma occidentala este de 7,5 hectare”, spune Ilarie Isac.

Inginerul precizeaza ca productia ideala este de 25 - 30 de tone la hectar pentru mar, 15 - 20 de tone la hectar pentru prun, 12 - 14 tone la hectar pentru cires si 20 - 25 de tone la hectar pentru piersic. El spune ca in Romania se produc circa cinci - sase tone de fructe la hectar, in timp ce in Ungaria sunt 20 de tone la hectar, iar in Italia, Spania sau Polonia sunt circa 30 de tone la hectar.

Unde se vand produsele
Dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, tara noastra a aplicat Politica Agricola Comuna, formandu-se noua grupuri de producatori recunoscute preliminar, precum si o organizatie de producatori.

Unele grupuri reusesc sa patrunda in retelele de supermarketuri datorita investitiilor in depozite si a echipamentelor de sortare, ambalare si conditionare. MAPDR a initiat impreuna cu producatorii asociati codul de bune practici prin care se reglementeaza relatiile dintre producatori si supermarketuri in favoarea producatorilor agricoli.

Cu toate acestea, sunt fermieri care considera ca accesul la marile retele de magazine este dificil.

Oprea Ion, presedintele Asociatiei Pomicultorilor Damboviteni, spune ca exista trei forme de desfacere a produselor: in supermarketuri si magazine, in pietele de gros si in pietele agro-alimentare.

Cea mai avantajoasa modalitate este vanzarea directa, in pietele agro-alimentare, insa aici intervine problema spatiilor, care nu pot fi inchiriate decat pentru cateva luni, asa cum nici contractele cu supermarketurile nu pot fi facute pentru perioade scurte (retailerii au nevoie de marfa tot anul).

Obstacole

Fermierii spun ca una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta este furtul pomilor. Voica Gheorghe spune ca, desi a platit paznici, a taiat pomii scurt si i-a vopsit cu vopsea galbena, hotii fura sute de pomi. O alta problema este lipsa depozitelor. In absenta acestora, fermierii nu pot pastra fructele culese pentru mai mult timp, fiind astfel nevoiti sa le vanda sub pretul pietei.

“Desi platesc lunar 10 lei pentru un container de 250 de kg la depozitul de la Institutul de Pomicultura, unde exista conditii, dar nu cu atmosfera controlata, nu imi fac probleme ca nu vand. Le tin in depozit si vand cand imi convine pretul. Acesta este marele noroc ale meu”, spune Voica Gheorghe.

Ilarie Isac considera ca marea problema a fermierilor este ca nu exista credite pentru cei care doresc achizitia de terenuri.

“Statul nu ajuta decat pentru dezvoltare, oferind fonduri doar pentru masini, tractoare etc, nu pentru infiintarea fermelor. Aceste fonduri nu acopera nici 10% - 15% din necesarul de investitie”, spune Ilarie Isac.

Tendinte

Potrivit datelor MAPDR, anul acesta, preturile la producator sunt intr-o usoara scadere in comparatie cu anul 2008, in contextul crizei economice. Reprezentantii MAPDR estimeaza pentru 2009 o usoara crestere, de circa 10%, a productiei de fructe fata de anul 2008. Productia de fructe a Romaniei in anul 2008 a fost de 710.000 tone, iar suprafata recoltata la nivel national a fost de 161.000 de hectare.

In ceea ce priveste consumul mediu/cap de locuitor/an, acesta  este de 110 kg. Potrivit MAPDR, din analiza productiilor medii in ultimii trei ani, raportate la totalul productiei de fructe al Uniunii Europene, au rezultat urmatoarele: Romania produce 9,3% din productia de prune, 3,6% din productia de mere si 2,2% din productia de cirese, productia celorlalte fructe reprezentand mai putin de 1%.

Oficialii spun ca printre factorii care influenteaza calitatea productiei de fructe sunt gradul ridicat de fragmentare a suprafetelor pomicole, lipsa unei strategii coerente de consolidare a terenurilor, gradul redus de intinerire a plantatiilor pomicole asociat cu suprafete mari de plantatii pomicole in declin, calitatea materialului saditor, densitatea pomilor, asigurarea consumului de apa optim. De asemenea, majoritatea fermierilor nu dispun de depozite, echipamente de sortare si ambalare a fructelor.

DE RETINUT:

Infiintarea unei ferme pomicole costa in jur de 10.000 de euro - 30.000 de euro pe hectar.
Toate soiurile de fructe sunt profitabile, insa unele sunt mai greu de gasit in Romania, precum piersici, pere, caise sau cirese.
O ferma viabila trebuie sa aiba in jur de 10 ha, suprafata care permite fermierului sa cumpere un tractor, o pompa de stropire, o remorca, un disc.
Cea mai avantajoasa modalitate de desfacere este vanzarea directa, in pietele agro-alimentare, insa aici intervine problema spatiilor, care nu pot fi inchiriate decat pentru cateva luni.
Productia ideala este de 25 - 30 de tone la hectar pentru mar, 15 - 20 de tone la hectar pentru prun, 12 - 14 tone la hectar pentru cires si 20 - 25 de tone la hectar pentru piersic.
Consumul mediu de fructe/cap de locuitor/an este de 110 kg in Romania.
Potrivit datelor MAPDR, anul acesta, preturile la producator sunt intr-o usoara scadere in comparatie cu anul 2008, in contextul crizei economice.

 BANI NERAMBURSABILI DE LA UE

 Poti obtine finantare nerambursabila pentru înfiintarea unei plantatii pomicole. Planteaza pomi fructiferi mai roditori, achizitioneaza-ti un sistem antigrindina si unul de irigare, iar Uniunea Europeana îti ramburseaza jumatate din costuri.

Daca vrei sa înfiintezi o plantatie pomicola sau sa-ti reînnoiesti pomii fructiferi din vechea livada, poti obtine pâna la un milion de euro, bani nerambursabili, prin Programul National de Dezvoltare Rurala. Fondurile se acorda prin intermediul masurii 121-Modernizarea exploatatiilor agricole si asigura o sustinere financiara de 50% din valoarea eligibila a proiectului.

Daca vrei sa faci o astfel de investitie, trebuie sa stii ca sumele nerambursabile se acorda numai pentru înfiintarea livezii si nu acopera costurile cu întretinerea ei pâna la momentul intrarii pe rod. „Banii de la UE acopera, astfel, cheltuielile cu pregatirea terenului, achizitionarea materialului saditor si a unui sistem antigrindina”, explica Roxana Stefanescu, consultant în cadrul Agrofinance Group.

Totodata, se acorda finantare nerambursabila si pentru procurarea unui sistem de irigare, împrejmuirea livezii, construirea unui depozit frigorific si achizitia materialului de sprijin-picheti. Poti obtine finantare, inclusiv, pentru procurararea masinilor si a utilajelor specifice, ca de exemplu un tractor, un plug, o masina de stropit sau uneltele de taiere si curatire.

Cât te costa?

Valoarea investitiei într-o plantatie pomicola depinde în primul rând de suprafata pe care se întinde livada. În plus, pretul materialului saditor este diferit în functie de soi si de vârsta. Daca vrei sa diminuezi timpul de asteptare pâna la intrarea pe rod, poti utiliza material saditor de doi ani, crescând astfel gradul de rezistenta a pomului si reducând numarul de pomi pierduti.

În medie, pentru o suprafata de livada de patru ari, costurile totale pornesc de la 5.000 de euro. „Totusi, pentru a fi rentabila, este necesara totusi o investitie de minimum 10.000 de euro“, puncteaza consultantul Agrofinance Group. Mai mult decât atât, costurile totale depind de zona în care se afla plantatia.

Si asta pentru ca în primii doi ani de la înfiintare (timpul necesar pentru ca productia sa înceapa), va trebui sa suporti manopera pentru taierea si stropirea pomilor, activitati realizate cu muncitori.

Ia în calcul un cost de aproximativ 4.000 de lei pentru întretinerea unui hectar de ciresi în primii doi ani si unul de 5.000 de lei daca ai plantat pruni sau caisi.

Investitia minima este însa mult mai mare daca ai în vedere si alte lucrari sau daca vrei sa achizitionezi utilaje. Astfel, îti vei putea recupera investitia cel putin dupa cinci ani, tinând cont de perioada necesara pentru intrarea pomilor pe rod.

Cum procedezi?

Aplicatiile sunt deschise persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor sau asociatiilor familiale, dar si cooperativelor agricole, cât si societatilor comerciale. Pot aplica chiar si persoanele fizice, cu conditia sa se autorizeze la 30 de zile de la data notificarii selectarii proiectului.

Dosarul tau va trebui sa cuprinda documentele standard solicitate la masura 121: studiu de fezabilitate, avizele de mediu, certificate fiscale si documente care atesta statutul tau juridic si drepturile de proprietate sau arenda asupra terenului.

Daca ai beneficiat de finantare din fonduri SAPARD, va trebuie atasezi o dovada în acest sens, iar daca ai un credit, un grafic de rambursare. Daca nu te descurci la întocmirea dosarului si completarea cererii de finantare, apeleaza la o firma de consultanta.

Ulterior, dosarul tau va fi depus la Oficiul Judetean de Plati, care verifica conformitatea dosarului si îl trimite mai departe pentru a fi evaluat. Iar daca obtii finantare, poti sa începi linistit demararea lucrarilor, cu conditia sa dispui de partea ta de cofinantare.

Cum obtii bani mai multi

Sprijinul nerambursabil oferit de Uniunea Europeana este de 50% din valoarea eligibila a proiectului, dar nu poate depasi plafonul de un milion de euro. Exista însa si exceptii. Pentru zona Bucuresti- Ilfov, este prevazut un ajutor de cel mult 40% din valoarea eligibila.

Valoarea sprijinului european poate creste cu 5% daca beneficiarul investitiei este o persoana fizica sub 40 de ani sau daca persoana juridica are un asociat unic sub aceasta vârsta. Totodata, finantarea europeana poate creste cu 10% pentru investitiile realizate în zone montane cu handicap natural.

Acte la dosar

Memorial justificativ
Bilantul pe 2008
Acte de proprietate asupra terenului
Document APIA de înscriere în registrul fermelor
Nota de constatare privind echipamentele
Datele de contact ale bancii
Declaratie privind angajamentul de cofinantare
Cazier fiscal, certificate fiscale
Adeverinta DSVSA, notificare de la Directia de Sanatate Publica
Certificat constatator ORC cu mentiunile capital privat 100%
Copii dupa actele de identitate ale reprezentantilor legali, certificate de înmatriculare

La ce usi batem

1. Firma de consultanta
2. Oficiul Judetean de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (OJPDRP)
3. Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP)
4. Banca

Pasi de urmat

1. Alegerea firmei de consultanta
2. Întocmirea dosarului de finantare
3. Depunerea dosarului la oficiul APDRP
4. Evaluarea si punctarea dosarului
5. Încheierea contractului de finantare
6. Implementarea proiectului – realizarea efectiva a investitiei

Adrese utile

www.istis.ro  Institutul de Stat pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor

Societatea Nationala a Pomicultorilor din România

www.apdrp.ro  Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

www.madr.ro  Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale

Telverde pentru sesizarea dificultatilor de accesare a fondurilor

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu